miercuri, 11 martie 2015

Ador oamenii modești, simpli, timizi și liniștiți. 
Mă refer la acei oameni care au întotdeauna un mulțumesc în buzunar, la acei oameni care emană frumusețe printr-o privire, la acei oameni care se mulțumesc cu puțin. 
Cât îi îndrăgesc. 
Pentru că nu vor exces, vor lucruri mărunte. 
Pentru că nu vor tot, vor cât se poate. 
Pentru că nu vor să pară perfecți. Mie mi se par extraordinari. 
Aceste persoane se bucură de ce-au primit de la Dumnezeu, nu trag cu ochiul spre grădina vecinului...își îngrijesc viața așa cum pot ei mai bine. 
Descopăr bunătatea unui om doar privindu-l în ochi.
 Îi dau o picătură, el îmi oferă oceanul. Îl ajut, el îmi mulțumește cu un zâmbet euforic. 
Aceste persoane mă fac să cred că mai există omenie; mă fac să cred că nu există doar răutate, invidie și amărăciune.

vineri, 27 februarie 2015

Drag suflet ranit, stiu ca acum treci printr-o perioada dificila, ca ti-ai pierdut credinta din cauza ca ti-au calcat in picioare speranta. 
Ranile iti sangereaza si dor… offf cat de tare te dor. 
Te-au parasit cand aveai cea mai mare nevoie, ti-au intors spatele si nu au mai privit deloc inapoi nici chiar atunci cand ai strigat cu ultim glas dupa ei. 
Totul s-a stins… a ramas doar intunericul sa-ti mai tina companie si-o multime de ganduri. Un of profund se aude din cand in cand si o voce launtrica, ce cere ajutor. 
Ce urata e singuratatea, dar mai grea parca-i dezamagirea. 
Sa stii ca candva aveai totul, iar acum ai ramas cu mainile goale, te macina. 
Te intrebi unde, cu ce ai gresit si astepti raspunsuri, dar in zadar… nu s-au ostenit nici macar sa-ti intinda o mana sa te ridice, nu s-au indurat nici sa te priveasca adanc in ochi. 
Au ascultat o soapta straina si-au ales sa creada in ea decat sa creada in tine, cel despre care stiau totul. Ultima lovitura care te-a pus la pamant a fost din partea lor… cei pe care ii iubeai atat de mult si-i considerai prieteni adevarati, cei mai minunati prieteni, cei cu care imparteai totul… da, chiar ei… chiar ei te-au abandonat.
 Poate nu ti-ai imaginat niciodata scena aceasta, poate nu ai crezut ca una ca asta ti se poate intampla chiar tie. 
Prea repede s-a intamplat. 
Era un soare stralucitor, si dintr-o data tunete si fulgere au stapanit cerul vietii tale. Iubeşte-mă tu Singurătate...Când pe umerii tăi goi îţi clădeşti un mic univers unde doreşti să te poţi refugia în momente de adâncă tristeţe, să te închini Zeului Durerii cu lacrimile de sânge ale Sufletului tău ce nu îşi mai găseşte loc în firavul tău trup marcat de trecerea vremii şi de lava sentimentelor ce te cuprinde dintr-o dată… tu, Suflet Pribeag, tu chiar crezi că îţi vor rezista genunchii de greutatea sentimentelor ce le porţi? Iubire, tristeţe pura, dezamăgire profundă, lacrimi şi durere, amintiri şi uitare… toate te cuprind năvalnic şi nu te lasă să respiri…
 În firavul tău trup săpat-au lacrimi de dor şi chin… auzi tu, Zeu al Durerii, al Sufletului suspin? Viaţa nu îţi este decât rugăciune amară a Sufletului plâns mut… 
Te întrebi: unde este micul tău turn de fildeş în care îţi căutai refugiul să-ţi plângi Singurătatea şi Tristeţea?… Nu ai unde să scapi Suflet pribeag… închină-te Zeului Durerii…
 Eşti doar o idee ce încă mai respiră şi crede în propriul univers… 
Te vei lăsa învăluit în ceaţa gândurilor tale… 
Şi te întrebi: Există oare înţelepciunea Durerii?…”

joi, 26 februarie 2015




Trist dar adevarat!!!

Ajun de primăvară.....
Plouă mărunt,în prag de primăvară
Spălând cu sârg,rămasele zăpezi,
Iar din pământ încep deja s-apară
Firave flori,cu trupurile verzi .
Albi ghiocei,narcise şi zambile
Mijesc timid în zorii revărsând,
Că au simţit,mai călduroase zile
Şi-au auzit al primăverii cânt.
Sub frunze moarte-alai de viorele,
Pădurea toată luară cu asalt,
Iar brebenei se luară după ele
Şi se-avântară către ceru-nalt,
În timp ce gureşele păsărele,
O gălăgie fac,de nedescris,
Ascunse prin uscate rămurele,
Din umedul,plouatul luminiş.
Dar,după ploaie fi-va vreme bună-
Spune proverbul nostru românesc!
Oameni,natură fi-vor împreună,
Că de la începuturi se iubesc.
ȚI-ADUCI AMINTE ?

Ți-aduci aminte tu, iubito, din pruncie
Cum scrijelit-am numele pe-un pom ,
Când ne juram iubire pentru veșnicie
Și-ți ofeream din ciocolata mea cu rom ?
Aveam pe-atunci atâta pace în visare
Căci nu știam că drumu-n viață-i povârnit...
În sân îți strecuram boboci de floare
Și mă jucam în păru-ți moale, despletit .
A fost să fie doar o joacă ne-ntinată
A doi nepotoliți copii cu pas stângaci ,
Lipind pupici pe o dulceață pistruiată
Cu sâni micuți, ce se-ascundeau, pe-atunci, posaci .
Așa, frumos, trecut-au ani și ani de-a rândul...
N-aș fi crezut că azi alături ai să-mi fii
Iubirea ce mi-a-nveselit, cu drag, pământul
Și cel mai fericit sunt, Doamne, dintre vii !
Mai e și-acum, în vale, pomul cu pricina
Care-a păstrat acel zălog de legământ .
Că te-am iubit cu foc, numai a ta e vina
Și-a ciocolatelor cu rom, într-un cuvânt .
Mi-e dor sa-ti mai soptesc un dor-
in clipe lungi de nemurire-
dansând stângaci in ritm de amor,
fermecat de-a ta privire....


Mi-e dor de-al tău sărut iubit-
in clipe lungi de nemurire-
de-al tău parfum ce m-a vrajit
de la prima intâlnire...

Mi-e dor să mă mai rănesti usor-
in clipe lungi de nemurire-
mi-e dor de mine să-ti mai fie dor
si drag de-a mea privire....

De-aș fi
De-aș fi rază călătoare, m-aș răsfrânge-n dimineți
Și-aș aduce alinare și căldură-n albi nămeți,
Ca pământul, dezgolindu-l, verde crud să se arate,
Pâlcuri fragede de flori, ghiocei albi, nestemate.
Dar nu sunt decât un om cu trăirile furate,
Cresc sub soare ca un pom cu crenguțele ciuntate,
Mila cerului aștept să mă plouă când o vrea,
Să-nverzesc, să înfloresc, să lepăd neaua cea grea.
Să alerg prin câmp cu maci, și prin grâu până la brâu,
Ochii trişti să-i mai găsesc doar în oglindiri de râu,
Să ascult concert în triluri când s-adună pe-nserat
Stoluri mii de cântătoare pe la cuiburi de-nnoptat.
Să-mpletesc din firul nopții brâu ce va purta pe zi
Anotimpul învierii ce-n curând la noi, va fi.
Să-mi adăp simțirea toată cu miresmele de flori
Și din roua cristalină, ce s-așterne de cu zori.
Haină nouă să îmbrac ca orice floare, orice fir
Să mă-nfioare iar culoarea de toporași, de trandafir
Buchete mii să dăruiesc celor ce n-au simțit nicicând,
Iubirea-i mare-n gesturi mici, o poţi ascunde şi în gând.

marți, 24 februarie 2015

Sunt femei pe care ai vrea să le iubești o noapte si apoi să nu mai auzi de ele;
Sunt femei cu care ai vrea doar sa vorbesti pentru că au o cultură bogată și te pot ajuta să-ți deschizi anumite orizonturi;
Sunt femei care pot candida la funcția de ”mamă” pentru copiii tăi pentru că vezi în ele acele calități esențiale pentru acest post;
Sunt femei pe care le vrei în pat seară de seară;
Și sunt femei (extrem de rare) pe care ai vrea să le iubești toată viața din simplul motiv că sunt mai deștepte decât tine, mai sexi decât toate celelalte la un loc și mai misterioase decât Triunghiul Bermudelor.
Să nu uiți niciodată: cu cât o femeie este mai bârfită, cu atât ea este mai puternică!
Aștept o nouă primăvară care să-mi aducă visuri și sensuri noi, să-mi învioreze rădăcinile și să-mi îndepărteze molozul ăsta greu de pe față, să-mi șoptească ceva dulce la ureche și să-mi fure lenea.
Vino primăvară și re
trezește-i pe toți la viață!

Devii puternic/
a doar in momentul in care nu mai permiti nimanui, niciodata sa te umileasca!

sâmbătă, 21 februarie 2015

Cu toții ne temem că nu vom găsi omul care să ne semene , jumătatea aceea de suflet care să ne completeze , ființa care să ne umple inima , gândurile și locul gol de alături ... Dar noi nu avem habar că undeva în lume acel om ne caută în fiecare persoană pe care o întâlnește , în fiecare suflet în care poposește , sau în toate brațele în care se cuibărește ... dar nicăieri nu e așa cum i-ar fi alături de noi , iar nouă nu ne este nicăieri așa cum ne-ar fi alături de acea persoană ...
Timpul trece , anii se scurg , iar într-o zi , într-o bună zi , în fața noastră , de undeva de nicăieri apare acea ființă ... Respirația se oprește o secundă , inimile tac , iar sufletele încremenesc ... Doar ochii mai vorbesc , căci în fața lor , exact așa cum au visat ani la rândul , stă cel sau cea pe care o căutau , jumătatea de suflet mult dorită ...
Abia atunci înțelegem un lucru esențial , și anume că poveștile de iubire pe care le visăm nu se întâmplă atunci când vrem noi , ci atunci când este timpul ... timpul lor ..

Iubirea nu e condiționată sau forțată de nimic . Dacă după fiecare ''te iubesc'' ajungi să spui ''pentru că''... ''dacă''...sau ''însă''... aceea nu mai e deloc iubire ...
În suflete nu intri cu forța , cu sila sau cu mila ... În suflete intri pentru că ești dorit , apreciat și respectat ...
Uneori te doare atât de tare sufletul încât îți vine ori să țipi , ori să izbucnești în lacrimi , sau pur și simplu să te duci unde vezi cu ochii pentru a uita de lucrurile care te macină ... Dar nu faci nimic din toate astea , ci doar te rogi în gând să treacă odată toată acea stare în care simți că nu te regăsești ...
Oamenii dacă vor să plece ... pleacă ... Pleacă indiferent cât te-ai opune , cât i-ai ruga să rămână , sau cât de mult ai plânge . Unii spun ''adio'' și se duc ... alții nu spun nimic și dispar ... iar tu te trezești într-o clipă cu locul de alături gol . Suferi , te acuzi , te-nchizi în tine , nu dormi , nu mânănci , refuzi să mai vorbești ... e un adevărat chin pe care trebuie să-l trăiești pentru a te putea vindeca după plecarea acelui om ... Dar e tare greu să te vindeci atâta timp cât îi păstrezi mirosul în nări , îi auzi vocea în urechi , iar în suflet ți-e încă prezent ...
Oamenii dacă vor să plece ... pleacă oricum ... Însă niciunul nu-și bate capul să ne învețe cum să trăim fără ei ...
Într-o bună zi îți vei da seama că timpul ți-e pe sfârșite ... Atunci îți vei sprijini obrazul în palmă , vei privi lung către nicăieri și te vei întreba retoric : ''Unde și când s-a dus...?'' În jur îți va fi gol , în suflet la fel , căci toți cei dragi vor fi plecați demult de acolo ... Îți vei aminti vag cum fericirea te-a însoțit până la un moment dat , dar tu nu ai avut vreme pentru ea ... sau cum ai fost așteptat de către oamenii care te iubeau , dar tu nu ți-ai făcut timp să ajungi la ei ...Toate au trecut pe lângă tine , toate au zburat , toate s-au dus ... Ziua în care vei realiza că ți-au rămas atât de multe nefăcute va fi extrem de dureroasă ... dar tardivă.
Umple-ți acum cât încă mai poți sufletul și timpul cu oamenii care abia așteaptă să și-l petreacă pe al lor cu tine . Altfel ... într-o zi ... îți vei da seama că timpul tău s-a sfârșit ... în van ...

Există iubiri atât de pure încât până și ochii îngerilor s-ar umple de lacrimi la vederea lor ...
'' Iubire este atunci când ți-e dor , fără explicație sau logică , fără dorință sau necesitate . Doar dor ... "
Ai obosit ? Așază-te ...
Te-ai rătăcit ? Oprește-te ...
Te temi ? Încurajează-te ...
Te îndoiești ? Încrede-te ...
Ajutându-te singur vei putea să-ți regăsești calea pierdută și vei vedea că în timp ce tu îți trăgeai sufletul pe drumul tău au fost presărate minuni ... Deschide larg ochii și ai grijă să nu le strivești sub tălpi atunci când pășești ...
Așază-te și ai răbdare ... Lucrurile bune întotdeauna vor ajunge la cei care știu să le aștepte-n liniște ...
" În fiecare femeie trăiește un înger , un demon , o înțeleaptă , o prințesă și o scorpie ... Ceea ce trezești în ea va fi ceea ce vei primi ... "
Când unui om îi pasă cu adevărat de tine va veni fără să îl chemi , te va lua în brațe fără să i-o ceri , și nu te va părăsi chiar dacă l-ai ruga tu să o facă ...
Un om care te iubește nu te lasă la greu , la nervi , sau la voia întâmplării ...
Să-i ceri sufletului să nu-i mai fie dor e ca și cum i-ai spune soarelui să nu mai răsară ...
Iubirea nu înseamnă numai flori , fluturi și fericire ... ci înseamnă compromis și iertare ... înseamnă să spui ''da'' când celălalt spune ''nu'' ... să șoptești ''rămâi !'' când celălalt strigă ''plec'' ... sau să spui ''iartă-mă'' când ți se spune ''mă doare ''...
Iubirea înseamnă să-ți calci pe suflet , pe orgoliu și peste orice piedică pentru a-l păstra pe celălalt alături de tine până la final ...
Dragostea ? ..........Nu se caută ... nu se aşteaptă ... nu se alege ...........
 Ea se naște din întâmplare atunci când nici mai speri , vine în cea mai tristă zi , în cele mai întunecate perioade în care ți-ai pierdut speranţa și nu mai îndrăznești să visezi la mai mult ... Dragostea e un cadou pe care ți-l face viața atunci când ești mult prea obosit să mai speri , să mai lupți sau să mai aștepți ..